La 11 martie 2021 a trecut la cele veșnice părintele Protosinghel Filimon Pavel, de la Mănăstirea Dinogeția.
Părintele Filimon Pavel s-a născut în anul 1933, pe 14 ianuarie în satul M. Kogălniceanu comuna Smârdan, județul Galați într-o familie numeroasă cu 7 copii, 4 băieți și 3 fete, el fiind penultimul copil, născut din părinți credincioși, gospodari și milostivi, Vasile și Tița.
A învățat carte de la părinții și frații mai mari în special citirea Psaltirii și a scripturii. A fost cu adevarat un iubitor de poezie căci până aproape de moartea sa, a știut numeroase poezii pe care ni le spunea.
Ajutat de citirea cuvintelor vii din Sfânta Scriptură s-a înfiripat în el gândul de a merge la mănăstire, cea mai apropiată mănăstire de el era mănăstirea Vladimirești, unde l-a și cunoscut pe părintele Ioan Iovan, pe care l-a întrebat la ce mănăstire ar putea merge; și cum părintele Ioan avea ucenici călugări în două mănăstiri, anume Sihastru și Bogdana, Părintele Filimon a ales să meargă prima dată în vizită la Mănăstirea Sihastru de sărbătoarea sfințiilor Apostoli Petru și Pavel în anul 1953.
I-a plăcut foarte mult la mănăstirea Sihastru și a decis să meargă acolo definitiv. A viețuit acolo doi ani, participând la toate slujbele din biserică și împlinind diferite slujiri cu multă ascultare.
În anul 1955 toată obștea mănăstirii Sihastru în număr de peste 40 de viețuitori a fost arestată din ordinul conducerii politice comuniste, care era ostilă Bisericii. A stat în arest mai mult de două luni, timp în care s-a îmbolnăvit foarte grav la plămâni și a fost aproape de moarte, după care a avut loc un aşa-zis proces care a hotărât ca cei care din obștea mănăstirii erau călugăriți să facă închisoare propriu-zis, iar cei încă necălugăriți, din care făcea parte și părintele, sa fie duși în domiciliu obligatoriu.
Așa se face ca a stat în câmpia Bărăganului timp de 9 ani în condiții foarte grele. A fost mutat din loc în loc de mai multe ori și de fiecare dată în timpul iernii ajungând în situația de a trăi câteva ierni fără căldură în locuințe improvizate.
După ce a fost eliberat din domiciliu obligatoriu nu a putut reintra într-o mănăstire, astfel că a lucrat câțiva ani în lume, în societate, după care a mers sa facă Seminarul la Curtea de Argeș între anii 1968-1971. Aici l-a cunoscut pe episcopul Pavel Șarpe, despre care ne-a povestit multe lucruri frumoase.
După terminarea seminarului, pentru a putea fi preoțit a recurs la o căsătorie alba însoțindu-se cu sora Nina, fostă vețuitoare a Mănăstirii Vladimirești, care făcuse și ea închisoare, fiind data afara din mănăstire cu decretul 410/1959 , cu hotărârea de comun acord ca odată cu redeschiderea mănăstirii fiecare să se întoarcă în mănăstire.
În anul 1971 a fost hirotonit diacon și preot la Curtea de Argeș, de către Patriahul Iustinian Marina, care poposise pentru câteva zile acolo și a cerut să facă câteva hirotoniri din rândul absolvenților acelui an. Ulterior a fost inițial instalat preot paroh în localitatea Prisaca Ampoiului din jud. Alba, pana în anul 1981.
Aici a slujit sub îndrumarea I.P.S. Emilian Birdaș, care adesea îl trimitea pe părintele cu slujiri misionare în sate fără preoți. Participa și la slujbe oficiate în catedrala din Alba Iulia, în special la slujba Sf. Maslu, aici legând o prietenie cu mai mulți părinți, printre care și viitorul mitropolit Serafim Joantă.
De aici a venit preot slujitor în anul 1980 și a slujit până în anul 1997 în localitatea I.C. Brătianu din jud. Tulcea, unde a refăcut în totalitate biserica, pe care a pictat-o în anul 1990; tot acum a refăcut și casa parohiala. Părintele Filimon a avut o implicare semnificativa în redeschiderea mănăstriilor Valdimirești și Gologanu din jud. Galați, imediat după revoluția din 1989 .
Având în vedere vremurile tulburi de atunci, maicile din ambele mănăstiri, cu toate că aveau aprobarea oficială de a deschide mănăstirile, au întâmpinat dificultăți, iar părintele a fost alături de ele, le-a încurajat iar în primele luni mergea adeseori și slujea.
În ambele parohii, conform mărturiilor credincioșilor, părintele a revigorat viața religioasă și a dus bună rânduiala în viața comunității, aici a slujit până în anul 1997 după care a slujit la Mănăstirea Sfințiilor Arhangheli Mihail și Gavril (Metoc) din orașul Galați.
Având gândul de a merge la bătrânețe într-o mănăstire retrasă, a luat hotărârea de a veni pe aceste meleaguri dobrogene. În anul 2003, la sfințirea troiței de la intrarea în localitatea Garvăn, familia Chiriță împreună cu părintele au vorbit cu I.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, pentru a găsi un loc, pentru ridicarea unei mănăstiri. Era prima mănăstire de peste Dunăre, din nordul Dobrogei, care s-a dorit să fie la poalele munților, lângă cetatea Dinogeția, care de altfel a și dat numele mănăstirii având o panorama deosebită spre Dunăre și Galați, spre Moldova de peste Prut și spre Ucraina.
Locul mănăstirii a fost ales în 2003 de părintele Filimon împreună cu familia Chiriță și de autoritățiile locale, spunând atunci părintele că nu va muri până nu va vedea în picioare mănăstirea mare .
Părintele Filimon a trăit toată viața sa într-un mod simplu și auster, a putut ajuta de-a lungul timpului în mod substanțial multe biserici și mănăstiri dar și multe familii nevoiașe. Odată pornind construcția acestei mănăstiri, toate veniturile sale le-a pus în slujba acestei mănăstiri.
Noi, obștea mănăstirii, am stat lângă părintele mai mult de 10 ani de zile, remarcând la el o evlavie specială pentru slujbele Bisericii, o aplecare plină de dragoste asupra celor care veneau la sfinția sa pentru îndrumare duhovnicească și o râvnă speciala pentru citirea Psaltirii.
Totodată este demn de remarcat că până după 80 de ani, a fost un om foarte activ implicându-se în treburile și nevoile mănăstirii.
În acest material am dorit să prezentăm principalele date biografice ale celui care a fost și rămâne părintele Filimon Pavel, frumusețea sa sufletească, însă fiind cunoscută în mare parte doar de către cei care au trăit în preajma sa. În ultimele două luni ale vieții sale, părintele a stat la pat și a avut nevoie de îngrijire specială ajutându-ne să simțim și să primim dragostea sa față de Dumnezeu, de noi și de acest loc. Părintele a fost conștient până în ultimele zile ale vieții sale, având o moarte ca-şi a cuvioșilor și bine plăcuților lui Dumnezeu.
Părintele stareț Ieromonah Alexei Toader
